Monografie

Satul Strahotin, unul dintre satele foarte vechi din zonă al cărui nume este derivat de la numele unui pârâu şi al unei zone mai întinse, apropiat de cel al Hotinului, toponim derivat din verbul slavon „chot” cu înţelesul de „iubit”, „drag”[1], la care s-a adăugat prefixul „stra-”, din slavonescul, rusescul „starâi” cu sensul „vechi”, „bătrân”. Nu putem menţiona dacă acest nume este anterior sau posterior celui de pe malul Nistrului, menţionat pentru prima dată într-o însemnare din 15 februarie 1310[2].

Cea dintâi menţiune documentară a toponimului Strahotin datează din perioada 2 iulie 1398 - 28 noiembrie 1399, când Iuga voievod dăruieşte slugii sale Braia, care mai înainte a slujit „sfântrăposaţilor noştri părinţi…” un loc pe Strahotin[3].

Urmărind hotarul indicat în document se poate stabili că locul întărit lui Braia este în prezent cel pe care se află satul Iacobeni: „… Iar hotarul lui să fie mai sus de Strahotin, în sus pe Jijia, la Movila Vulturului, şi de acolo de-a curmezişul, pe drumul Strahotinului, de la pan Costea, pe marginea Strahotinului, drept pe coasta dealului, şi de acolo, de-a curmezişul peste Jijia, pe drum, la Dealul Mare, pe drumul acela până la Movila Vulturului…”[4].

Satul şi moşia Strahotin au un număr semnificativ de documente medievale.

O parte a moşiei Strahotin, numită în documente Starosilţa, a ajuns în stăpânirea marelui logofăt Toader Bubuiog la 8 aprilie 1528[5], apoi împreună cu toate daniile primite de acesta de la cei trei voievozi pe care îi slujise „… cu dreaptă şi credincioasă slujbă…”, a trecut în stăpânirea Mănăstirii Umor, ctitoria sa, unde a rămas, cu mici întreruperi, până în 1805, când moşia trece în stăpânire boierească; o altă parte a moşiei a avut caracter răzeşesc.

Depopulat, repopulat în împrejurări diferite, satul nu a cunoscut o dezvoltare ascendentă firească.

Cel dintâi locaş de biserică din satul Strahotin s-a construit în perioada 14 octombrie 1952 - 10 octombrie 1954, prin vrednicia regretatului preot Stelian Teodorescu. Acest locaş s-a construit pe un teren denivelat, care a fost nivelat cu mijloacele din epocă, cu pereţii din paiantă şi vălătuci de lut, dar din cauza terenului impropriu, cu toate reparaţiile, începând din 1958 şi consolidările ulterioare, nu au putut opri afundarea pereţilor în pământ şi degradarea clădirii, fenomene care au impus construirea unui nou locaş. La 30 martie 2000 s-a sfinţit de către P. S. Calinic Botoşăneanu locul noii biserici iar de la 1 august acelaşi an au început lucrările de construcţie.

Catapeteasma şi unele icoane de la biserica din Strahotin au fost aduse de la biserica „Sf. Nicolae Rufeni” (cel sărac) din Iaşi, iar biserica a fost sfinţită la 10 octombrie 1954 de către P. S. Partenie Ciopron cu un sobor de preoţi.

La 1 august 2001 a început construcţia unui nou locaş de biserică.

Preoţii slujitori de la biserica din Strahotin au fost cei de la biserica din Dîngeni.

Şcoala din satul Strahotin s-a înfiinţat la 1 octombrie 1921 şi a funcţionat în casa săteanului Dumitru Roşca (la Roşculeasa), cu primul învăţător preotul Gh. Negureanu, în perioada 1921-1926, apoi Ana Zamfirescu, 1926 - începutul anului 1929, Neculai Ştefănucă iar în perioada 1930 - 1969, Neculai Ştefănescu.

Local propriu pentru şcoală s-a construit în 1933 cu cheltuiala proprietarului de atunci al moşiei, Ioan (Jean) Mavrocordat, cu pereţii din chirpici de lut pe temelie de piatră. În perioada 1977-1978 s-a construit un local nou, din zid de cărămidă pe temelie de beton. Şcoala a funcţionat de la înfiinţare şi până în prezent cu clasele I-IV.